Si totusi exista!

Zilele acestea m-am imbatat; m-am imbatat de atata stiinta; m-am imbatat de atatea dovezi.
Dar am obosit. Si nici n-am inceput. Daca ar fi fost in lume doar oameni ca mine, lumea ar fi ramas la nivelul cavernelor. Noroc cu ei, cu oamenii de stiinta, sa ma bucur de binefacerile evolutiei tehnologice fara a misca un deget. Cu un click, sa citesc ceea ce a luat decenii de studiu.
Am obosit. Hotarat lucru, nici nu aveam cum sa fiu om de stiinta; nici macar in stiinte socio-umane.
Eu cred. Punct. Cred in Divinitate si cred in nemurirea sufletului. O iau pe scurtatura cum ar veni. Las in seama oamenilor de stiinta efortul de a descoperi existenta ei. Ca in cazul tuturor descoperirilor de pana acum; nu am facut absolut niciun efort pentru descoperirea/inventarea vreunui sistem; dar profit de ele la maximum. Cineva mi-ar putea spune ca existenta divinitatii nu a fost dovedita, deci ceea ce am zis mai sus nu e corect. Ca nu pot profita de ea, deci. Ca cele de care spuneam ca profit exista si au fost dovedite. Asa e. Dar cui ii pasa? Nu sunt om de stiinta; nu am nevoie sa fiu recunoscuta ca atare. Pot sa fac afirmatii ilogice... Deja am scris prea mult. M-am plictisit.
...
Ma doare capul cat am citit despre aceasta "controversa" dintre teoriile evolutioniste si cele creationiste. Si mai e si conceptul de Intelligence Design. De asta nici nu auzisem (ca de multe mii de altele)
Ce m-a surprins insa cel mai tare au fost doua lucruri:
1. de cele mai multe ori se opune religia teoriilor evolutioniste si nu divinitatea. Se pune institutia bisericii ca si contraargument stiintific. "Ca nu vezi ce a facut biserica de-a lungul istoriei? Ai vazut vreodata institutie mai manipulativa ca aceasta? Pai normal ca ei il scot in fata pe Dumnezeu (a se citi bau-bau), pentru ca in felul acesta pot controla oamenii, caci "ei sunt alesii". - argumentul ad hominem. Ce legatura au curentele religioase cu existenta divinitatii? Are nevoie divinitatea, acea realitate ultima, de macar un singur om, ca sa nu zic de milioane de oameni, ca or fi simpli credinciosi ori papa? Are nevoie divinitatea de inchinare, de frica, de respectul omenirii? Are nevoie divinitatea sa fie argumentata?
Sau: "Ca daca adeptii religiosi nu au dovedit existenta lui Dumnezeu, cum o pot afirma?" - de parca acestia ar fi oameni de stiinta. Pai din punctul meu de vedere, asta e problema oamenilor de stiinta. Ei sunt cei care cauta dovezi. Ce nevoie ar avea un credincios de dovezi? El deja crede. Si prin acest crede spun ca STIE. Ca e ignorant doar in masura in care nu stie teoria relativitatii si toate celelalte teorii, dar cine poate cunoaste tot bagajul stiintific al omenirii? Nu suntem cu totii ignoranti in anumite probleme?
Si, inca un aspect, acela al diferentei planurilor de discutie. Se cauta definirea cu ajutorul instrumentelor stiintifice, materiale si materialiste a unui aspect ce nu are legatura cu asta. Divinitatea e o alta dimensiune. Nu e timp, nu e spatiu, nu e materie... nu poate fi cuprinsa cu mintea, cu ratiunea. Deci, cum ai putea-o cuprinde intre niste definitii daca e indefinibila prin prisma aceasta? Nici macar chestia asta cu LHC-ul nu va conduce la chestii palpabile in aceasta directie.

2. ca, atunci cand credinciosii acestia in divinitate incearca "sa le deschida ochii" rationalistilor, folosesc in argumentare... ce? Biblia. Pedeapsa lui Dumnezeu pentru necredinta; ca nerecunoasterea divinitatii e lucrarea raului (a satanei, am gasit undeva). M-a dat pe spate treaba asta. Eu pana acu, recent, nu mi-am pus probleme din astea: crezi? nu crezi? pai de ce, hai ca te fac eu sa crezi, sa nu ramai in "ignoranta". Sunt indiferenta de felul meu la problemele astea existentiale ale omenirii; le am eu pe ale mele. Acum, probabil cu experimentele astea, ca am dat intamplator peste subiect. Si ziceam ca m-a uimit faptul ca "adeptii divinitatii", vin cu "dovezi" din Biblie, adica dintr-o carte pe care tu, cel pe care vreau sa te conving, pe langa faptul ca nu ai citit-o, oricum o consideri ca fiind emanatie a unei culturi demult apuse, deci fara tangenta cu lumea contemporana. Adica, "scuza-ma, ce ziceai? ca exista zana maseluta? A, asa credeau oamenii in copilaria umanitatii. Da tu nu ai mai crescut de atunci???" Cum ar putea fi convins un rationalisto-materialist cu spirit critic de faptul ca Noe s-a urcat pe arca impreuna cu familia si cu toate acele animale chiar nu stiu.
Ei, gata, chiar am terminat.

Cu bucurie,
Elena