A fi sau a nu fi... liber

"De ce libertatea mea să fie judecată de o altă conştiinţă?"
***
Omul este alcatuit din trup (ca fizic si psihic) si suflet, care conduc la doua dimensiuni ale libertatii. S-ar putea vorbi deci despre o libertate trupeasca si despre una spirituala.
Dar, de fapt, putem fi liberi doar din punct de vedere spiritual.
Se poate vorbi doar despre o singura libertate: Libertatea spirituala; despre o libertate fizica nu se poate discuta, cel mult despre constrangere. Despre un grad mai mare sau mai mic de constrangere, dar despre libertate... Cu toate luptele pe toate planurile: politice, sociale si de orice natura, libertatea trupeasca reprezinta doar delimitarea granitelor personale intre care cineva se poate misca fara sa dea socoteala cuiva. Dar asta nu e Libertate. Libertatea de ceva nu este cu adevarat libertate. Or, atat "psihic", cat si "fizic" te eliberezi de ceva pentru a micsora gradul de constrangere. Dar nu te poti elibera decat pana la limitele fizice ori psihice individuale.

Dar din punct de vedere spiritual?

Din punct de vedere spiritual, nu poti fi decat liber. Nu exista limita pentru spirit. Acesta este infinit.

Deci, problema libertatii se pune in mod eronat.

Se cauta libertate in dimensiunea unde nu poate exista libertate si se omite libertatea din dimensiunea unde este nelimitata.

Asta fac toate religiile: se ocupa de suflet;
Asta promit toate religiile: eliberarea.

Dar omul ce cauta? Omul cauta sa traiasca:

• - liber de stresul de a fi cumva;
• - liber de obligatii - adica sa poata avea orice doreste psihic sau fizic fara a oferi nimic in schimb;
• - liber de saracie - adica sa aiba tot ce-si poate dori fizic sau psihic.

De ce nu reusesc religiile sa atraga pe toti oamenii?
- pentru ca sunt unii care recunosc faptul ca isi doresc doar lucruri fizice ori psihice;
- pentru ca religiile se adreseaza celor care depasesc intr-un fel sau altul aceste lucruri (daca luam in considerare piramida lui Maslow, vedem ca nevoia de libertate vine abia dupa ce toate nevoile materiale - fizice sau psihice - au fost implinite), chiar daca sunt propovaduite in incinte unde vine tot omul care s-a saturat de ceva si crede ca acolo gaseste rezolvarea problemelor familiale ori de serviciu.
Or, Libertatea nu poate fi decat spirituala. Ma repet, acesta este lucrul esential: sa admitem ca nu putem fi liberi din punct de vedere fizic sau psihic (deci trupesc). Ca degeaba cautam acest tip de eliberare, pentru ca tot nu vom ajunge niciodata la eliberare totala. Doar vom muri, cautand asta.

***
Dar de ce libertatea nu poate fi decat spirituala? Sau, mai bine, cum i-as putea impaca pe atei, care nu cred in nimic, ca au suflet? Spirit? Pentru ca, automat, punand problema spiritului, a sufletului, e mai greu cu insasi existenta omului: e creat, e "evoluat"? Daca e evoluat, are suflet? Cand a inceput sa aiba suflet, pe scara evolutiei?
Apoi, presupunand ca e creat, trece prin sute de vieti, ca la religiile orientale sau e unic, ca la religiile monoteiste?


Pentru cei care cred in creationism si in nemurirea sufletului, in Dumnezeu - din orice neam: oriental, mahomedan, evreu ori crestin - e foarte usor. Si, ce e mai usor, pot crede in libertate.

Pentru cei care nu cred in acestea, am o veste foarte rea: Nu exista libertate!
Tot ce va pune in miscare, toata viata, nu e decat o farsa indiferenta a atomilor in miscarea lor.
Din nefericire, scaparea de toate este moartea.