Si totusi exista!

Zilele acestea m-am imbatat; m-am imbatat de atata stiinta; m-am imbatat de atatea dovezi.
Dar am obosit. Si nici n-am inceput. Daca ar fi fost in lume doar oameni ca mine, lumea ar fi ramas la nivelul cavernelor. Noroc cu ei, cu oamenii de stiinta, sa ma bucur de binefacerile evolutiei tehnologice fara a misca un deget. Cu un click, sa citesc ceea ce a luat decenii de studiu.
Am obosit. Hotarat lucru, nici nu aveam cum sa fiu om de stiinta; nici macar in stiinte socio-umane.
Eu cred. Punct. Cred in Divinitate si cred in nemurirea sufletului. O iau pe scurtatura cum ar veni. Las in seama oamenilor de stiinta efortul de a descoperi existenta ei. Ca in cazul tuturor descoperirilor de pana acum; nu am facut absolut niciun efort pentru descoperirea/inventarea vreunui sistem; dar profit de ele la maximum. Cineva mi-ar putea spune ca existenta divinitatii nu a fost dovedita, deci ceea ce am zis mai sus nu e corect. Ca nu pot profita de ea, deci. Ca cele de care spuneam ca profit exista si au fost dovedite. Asa e. Dar cui ii pasa? Nu sunt om de stiinta; nu am nevoie sa fiu recunoscuta ca atare. Pot sa fac afirmatii ilogice... Deja am scris prea mult. M-am plictisit.
...
Ma doare capul cat am citit despre aceasta "controversa" dintre teoriile evolutioniste si cele creationiste. Si mai e si conceptul de Intelligence Design. De asta nici nu auzisem (ca de multe mii de altele)
Ce m-a surprins insa cel mai tare au fost doua lucruri:
1. de cele mai multe ori se opune religia teoriilor evolutioniste si nu divinitatea. Se pune institutia bisericii ca si contraargument stiintific. "Ca nu vezi ce a facut biserica de-a lungul istoriei? Ai vazut vreodata institutie mai manipulativa ca aceasta? Pai normal ca ei il scot in fata pe Dumnezeu (a se citi bau-bau), pentru ca in felul acesta pot controla oamenii, caci "ei sunt alesii". - argumentul ad hominem. Ce legatura au curentele religioase cu existenta divinitatii? Are nevoie divinitatea, acea realitate ultima, de macar un singur om, ca sa nu zic de milioane de oameni, ca or fi simpli credinciosi ori papa? Are nevoie divinitatea de inchinare, de frica, de respectul omenirii? Are nevoie divinitatea sa fie argumentata?
Sau: "Ca daca adeptii religiosi nu au dovedit existenta lui Dumnezeu, cum o pot afirma?" - de parca acestia ar fi oameni de stiinta. Pai din punctul meu de vedere, asta e problema oamenilor de stiinta. Ei sunt cei care cauta dovezi. Ce nevoie ar avea un credincios de dovezi? El deja crede. Si prin acest crede spun ca STIE. Ca e ignorant doar in masura in care nu stie teoria relativitatii si toate celelalte teorii, dar cine poate cunoaste tot bagajul stiintific al omenirii? Nu suntem cu totii ignoranti in anumite probleme?
Si, inca un aspect, acela al diferentei planurilor de discutie. Se cauta definirea cu ajutorul instrumentelor stiintifice, materiale si materialiste a unui aspect ce nu are legatura cu asta. Divinitatea e o alta dimensiune. Nu e timp, nu e spatiu, nu e materie... nu poate fi cuprinsa cu mintea, cu ratiunea. Deci, cum ai putea-o cuprinde intre niste definitii daca e indefinibila prin prisma aceasta? Nici macar chestia asta cu LHC-ul nu va conduce la chestii palpabile in aceasta directie.

2. ca, atunci cand credinciosii acestia in divinitate incearca "sa le deschida ochii" rationalistilor, folosesc in argumentare... ce? Biblia. Pedeapsa lui Dumnezeu pentru necredinta; ca nerecunoasterea divinitatii e lucrarea raului (a satanei, am gasit undeva). M-a dat pe spate treaba asta. Eu pana acu, recent, nu mi-am pus probleme din astea: crezi? nu crezi? pai de ce, hai ca te fac eu sa crezi, sa nu ramai in "ignoranta". Sunt indiferenta de felul meu la problemele astea existentiale ale omenirii; le am eu pe ale mele. Acum, probabil cu experimentele astea, ca am dat intamplator peste subiect. Si ziceam ca m-a uimit faptul ca "adeptii divinitatii", vin cu "dovezi" din Biblie, adica dintr-o carte pe care tu, cel pe care vreau sa te conving, pe langa faptul ca nu ai citit-o, oricum o consideri ca fiind emanatie a unei culturi demult apuse, deci fara tangenta cu lumea contemporana. Adica, "scuza-ma, ce ziceai? ca exista zana maseluta? A, asa credeau oamenii in copilaria umanitatii. Da tu nu ai mai crescut de atunci???" Cum ar putea fi convins un rationalisto-materialist cu spirit critic de faptul ca Noe s-a urcat pe arca impreuna cu familia si cu toate acele animale chiar nu stiu.
Ei, gata, chiar am terminat.

Cu bucurie,
Elena

A fi sau a nu fi... liber

"De ce libertatea mea să fie judecată de o altă conştiinţă?"
***
Omul este alcatuit din trup (ca fizic si psihic) si suflet, care conduc la doua dimensiuni ale libertatii. S-ar putea vorbi deci despre o libertate trupeasca si despre una spirituala.
Dar, de fapt, putem fi liberi doar din punct de vedere spiritual.
Se poate vorbi doar despre o singura libertate: Libertatea spirituala; despre o libertate fizica nu se poate discuta, cel mult despre constrangere. Despre un grad mai mare sau mai mic de constrangere, dar despre libertate... Cu toate luptele pe toate planurile: politice, sociale si de orice natura, libertatea trupeasca reprezinta doar delimitarea granitelor personale intre care cineva se poate misca fara sa dea socoteala cuiva. Dar asta nu e Libertate. Libertatea de ceva nu este cu adevarat libertate. Or, atat "psihic", cat si "fizic" te eliberezi de ceva pentru a micsora gradul de constrangere. Dar nu te poti elibera decat pana la limitele fizice ori psihice individuale.

Dar din punct de vedere spiritual?

Din punct de vedere spiritual, nu poti fi decat liber. Nu exista limita pentru spirit. Acesta este infinit.

Deci, problema libertatii se pune in mod eronat.

Se cauta libertate in dimensiunea unde nu poate exista libertate si se omite libertatea din dimensiunea unde este nelimitata.

Asta fac toate religiile: se ocupa de suflet;
Asta promit toate religiile: eliberarea.

Dar omul ce cauta? Omul cauta sa traiasca:

• - liber de stresul de a fi cumva;
• - liber de obligatii - adica sa poata avea orice doreste psihic sau fizic fara a oferi nimic in schimb;
• - liber de saracie - adica sa aiba tot ce-si poate dori fizic sau psihic.

De ce nu reusesc religiile sa atraga pe toti oamenii?
- pentru ca sunt unii care recunosc faptul ca isi doresc doar lucruri fizice ori psihice;
- pentru ca religiile se adreseaza celor care depasesc intr-un fel sau altul aceste lucruri (daca luam in considerare piramida lui Maslow, vedem ca nevoia de libertate vine abia dupa ce toate nevoile materiale - fizice sau psihice - au fost implinite), chiar daca sunt propovaduite in incinte unde vine tot omul care s-a saturat de ceva si crede ca acolo gaseste rezolvarea problemelor familiale ori de serviciu.
Or, Libertatea nu poate fi decat spirituala. Ma repet, acesta este lucrul esential: sa admitem ca nu putem fi liberi din punct de vedere fizic sau psihic (deci trupesc). Ca degeaba cautam acest tip de eliberare, pentru ca tot nu vom ajunge niciodata la eliberare totala. Doar vom muri, cautand asta.

***
Dar de ce libertatea nu poate fi decat spirituala? Sau, mai bine, cum i-as putea impaca pe atei, care nu cred in nimic, ca au suflet? Spirit? Pentru ca, automat, punand problema spiritului, a sufletului, e mai greu cu insasi existenta omului: e creat, e "evoluat"? Daca e evoluat, are suflet? Cand a inceput sa aiba suflet, pe scara evolutiei?
Apoi, presupunand ca e creat, trece prin sute de vieti, ca la religiile orientale sau e unic, ca la religiile monoteiste?


Pentru cei care cred in creationism si in nemurirea sufletului, in Dumnezeu - din orice neam: oriental, mahomedan, evreu ori crestin - e foarte usor. Si, ce e mai usor, pot crede in libertate.

Pentru cei care nu cred in acestea, am o veste foarte rea: Nu exista libertate!
Tot ce va pune in miscare, toata viata, nu e decat o farsa indiferenta a atomilor in miscarea lor.
Din nefericire, scaparea de toate este moartea.